joi, 24 noiembrie 2011

Vitamina D

Vitamina D, numita si vitamina antirahitica, are rolul de a absorbi calciul si de a-l fixa in oase. Intareste sistemul imunitar si ajuta in functionarea normala a sistemului nervos.

Spre deosebire de celelalte vitamine, aceasta poate fi produsa de organism. Cele doua forme de vitamina D utilizate in suplimentele alimentare sunt ergocalciferol (vitamina D2) si colecalciferol (vitamina D3).
Soarele este cea mai importanta sursa de vitamina D pentru organismul uman. A mai fost denumita si ,,vitamina soarelui’’ deoarece lumina stimuleaza productia de vitamina D la nivelul tegumentelor.
Vitamina D3 se gaseste in alimentele de origine animala. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. La copii, deficienta de vitamina D provoaca rahitism.
Beneficiile vitaminei D in organism:
- evita carierea dintilor;
- previne contractarea unor boli infectioase;
- previne durerile de spate;
- alunga oboseala.
Previne si trateaza urmatoarele probleme de sanatate:
- depresie;
- osteoporoza;
- boli de rinichi;
- boli hepatice;
- sindromul ovarelor polichistice;
- fibromialgie;
- diabet;
- artrita;
- scleroza.
Care este doza recomandata de vitamina D?
Necesarul zilnic de vitamina D se exprima in unitati internationale/zi (UI/zi) sau in micrograme/zi (mcg/zi).
1 mcg = 40 U.I
Doza zilnica recomandata variaza de la 400 U.I. la 1 200 U.I. Stocul de vitamina D se afla in special in ficat, in masa musculara si in celulele adipoase. Pentru copii, necesarul zilnic de vitamina D este de 400 unitati internationale (U.I). La femeile insarcinate, necesarul zilnic se situeaza intre 600 si 800 de unitati pe zi.
Laptele de vaca, iaurtul, untul, galbenusul de ou, pestele (hering, sardine, ton, macrou, somon) sunt surse importante de vitamina D.

Deficitul si excesul de vitamina D
Atentie la supradozajul cu vitamina D!
Administrarea in exces poate provoca dureri de cap, lipsa poftei de mancare, varsaturi.
Absenta vitaminei D din organism provoaca tulburari de crestere, rahitism, anemie.

Sursa : SA FII TU SANATOS

marți, 20 septembrie 2011

Rădăcinoasele te scapă de bolile digestive

Morcovul elimină toxinele
Supa de morcovi este remediul ideal atunci când suferi de diaree şi eşti în pericol de deshidratare. Sucul de morcovi este recomandat pentru tratarea ulcerului sau a gastritei, deoarece în această formă îşi păstrează conţinutul de vitamine (A, B1, B2, C, D, E) şi de săruri minerale (fier, calciu, fosfor, sodiu). Organismul foloseşte vitamina A din morcovi pentru a elimina secreţiile de pe traiectul digestiv. De asemenea, morcovii acţionează şi împotriva viermilor intestinali, curăţând totodată organismul de toxine.

Ţelină, contra digestiei lente
Un bun diuretic, ţelina este foarte bună dacă ai digestia lentă, dar şi dacă ai fost diagnosticată cu o boală a stomacului sau a intestinului. Trei pahare de suc de ţelină pe zi ajută la stimularea digestiei, combat gazele intestinale şi accelerează activitatea de drenare a bilei. O poţi adăuga la salate sau în ciorbe şi vei observa că are darul de a creşte apetitul. De aceea, este indicată şi în cazurile de anorexie.

Sfecla roşie, tonic pentru ficat
Una dintre legumele recunoscute pentru efectele benefice asupra ficatului este sfecla roşie. Sucul preparat din sfeclă elimină grăsimile depozitate la nivelul ficatului, având efect detoxifiant. În plus, acţionează ca un tonic pentru ficat şi-i menţine sănătatea. Pentru a te bucura de aceste beneficii, consumă zilnic un pahar de suc, dar şi o salată dintr-o jumătate de sfeclă alături de felii de ţelină, hrean, ulei de măsline şi sirop de cătină pentru stimularea digestiei.

Ridichea neagră combate balonarea
Consumată de două ori pe zi, ridichea neagră te ajută să scapi de balonări, nu provoacă gaze şi nici dureri de stomac. Conţine magneziu, fier, calciu şi multă vitamina C. Datorită acestui fapt, este excelentă pentru drenarea ficatului şi a vezicii biliare, deoarece stimulează secreţia biliară, şi evacuarea bilei în intestin, ajutând astfel la eliminarea toxinelor. Dacă suferi de boli hepatice, biliare sau doar de o lipsă a poftei de mâncare adaugă ridichea neagră în salate sau garnituri.

Sursa : CLICK

miercuri, 24 august 2011

La ce boli ne predispun grupele de sange?

Exista patru grupe de sange (0, A, B, si AB), iar in Romania 33% din populatie are grupa 0, 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB. In functie de grupa pe care o aveti, este mai probabil ca, in timp, sa dezvoltati anumite boli.


Grupa O
Persoanele care au grupa 0 de sange tind sa devina sensibile la schimbarea bioritmului, au un sistem imunitar hiperactiv, o aciditate crescuta si sunt predispuse la alcoolism. Ele au un risc mai mic de a muri de malarie, dar sunt mai vulnerabile la holera si ulcer stomacal cauzat de virusuri si bacterii. Geneticianul Danielle F. Shelton, cercetator la Universitatea din Manchester, a constatat, in urma unui studiu desfasurat in Islanda, unde predomina grupa de sange 0, ca riscul de cancer de col uterin, de rect, ca si de piele este extrem de crescut la femei. La fel de ridicat este riscul de cancer retinian si al glandei epifize, mai ales la femeile sub 35 de ani. De asemene este posibil ca aceste persoane sa dezvolte, in timp, alergii si afectiuni ale pielii, reumatism, hepatita, artrita, colecistita, afectiuni cardiace, boli inflamatorii, tulburari endocrine.

Grupa A
Este cea mai frecvent intalnita grupa de sange. Purtatorii ei prezinta un risc crescut la contractarea unor boli precum cele cardiovasculare si diabet, tulburari psihice si afectiuni de tip canceros. De regula au un sistem imunitar sensibil. Persoanele cu aceasta grupa de sange mai pot fi afectate de bolile endocrine, in special insuficienta tiroidiana si hipercorticismul, au tendinta de a retine apa in organism si sunt predispuse la constipatie atona, osteoporoza. Grupa sangvina A reprezinta un factor de risc in ceea ce priveste aparitia cancerului gastric la fel de mare ca si fumatul, consumul de alcool si consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Grupa B
Persoanele cu grupa de sange B au o rezistenta mai mare la boli, sistemul lor imunitar fiind mai puternic. Totusi sistemul lor limfatic este unul deficitar, fapt care cauzeaza afectarea globulelor albe prin leucopenie, limfocitoza sau mononucleoza. Din acest motiv persoanele cu grupa sangvina B pot contracta mai des viroze, micoze, boli microbiene, reumatism si afectiuni pulmonare. De asemenea sunt mai predispuse la bolile autoimune, la oboseala cronica, diabet, afectiuni renale, hipotensiune arteriala si scaderi in greutate. Pe pielea acestora pot aparea uneori pete de culoare vinetie, fiind o consecinta a dificultatilor de coagulare, fapt care poate cauza tromboza. Persoanele cu grupa de sange B prezinta un risc mult mai mare de a suferi de cncer pancreatic. Aceasta grupa este mai putin vulnerabila la aparitia cancerelor tumorale, cancer pulmonar, endocrin (glandular) cerebral, insa pot fi expuse aparitiei cancerului osos si conjunctiv reticulat.

Grupa AB
Aceasta grupa reuneste caracteristici hematologice atat de la grupa A cat si de la grupa B, fapt ce genereaza afectiuni caracteristice ambelor grupe. In cazul grupe de sange AB incidenta la cancer de tiroida este maxima in Canada, S.U.A. si Europa. Aceste persoane manifesta un risc crescut de a dezvolta boli neuro-endocrine, afectiuni hematologice, metabolice, stres si carcinogeneza. Femeile cu grupa AB pot suferi mai frecvent de cancer ovarian sau preeclampsie. Compozitia grupei sanguine determina o rezistenta scazuta mai ales la frig si precipitatii. De aici rezulta pleurezii, reumatism, pneumonie si infectii virale. In schimb, persoanele cu grupa AB sunt mai rezistente la actiunea agentilor microbieni.


Sursa :redactia medlive.ro

miercuri, 17 august 2011

Uleiul de oregano - cel mai puternic antibiotic natural


Substanta denumita Carvacol prezenta in uleiul de Oregano salbatic este considerat ca unul dintre cele mai puternice anti virale, anti bacteriene si anti fungale substante obtinute pe cale naturala.

Carvacol omoara parazitii de orice natura. In Mexic , cercetatorii au comparat Carvacolul din oregano cu tinidazol, un medicament prescris a trata giardia (Giardia duodenalis) . Rezultatele au aratat ca oregano este mai eficient impotriva giardiei decat Tinidazol.

Cercetatorii britanici au comparat actiunea uleiului obtinut din oregano cu actiunea a 18 antibiotice dintre cele mai populare. S-a dovedit ca oregano prin continutul mare de carvacrol, actioneaza mai eficient decat antibioticele, distrugand si bacteriile rezistente la unele antibiotice.

Carvacolul actioneaza la nivelul intregului organism si poate fi utilizat atat pentru uz intern cat si extern.

Carvacol inhiba dezvoltarea bacteriilor, raspandirea Stafilocolului Auriu in special la nivel pulmonar si facial (acne) in paralel cu un efect antibactetian, mucolitic si expectorant.

UZ INTERN:

Se administreraza contra virusilor, baceriilor si parazitilor de orice fel incluzand Candida, Giardia duodenalis, Escherichia Coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus. Este de asemenea util in: Infectii urinare si Prostatita. Se poate administra de asemena Post Operatoriu pentru a evita infectarea in special cu Stafilocolul Auriu (care poate fi mortala). Indicat in infectii pulmonare, tuse persistenta, dureri in gat



ADMINISTRARE UZ INTERN (ADULTI):

5 picaturi de 3-5 ori pe zi. Fie se pun sub limba fie se dizolva in putina apa sau se amesteca intr-o lingurita cu putina miere sau suc. Se tine scurt timp in gura dupa care se inghite. Imediat dupa administrare, se respira adanc de cateva ori pentru a inspira vaporii de Oregano.

Pentru infectii pulmonare sau la sinusuri pe langa administrarea sublinguala se fac si inhalatii: Se fierbe apa intr-un vas si se pun cateva picaturi in apa fuerbinte. Se apropie fata de vasul cu apa si Oregano, se pune peste cap un prosop si se inspita adanc vaporii emanati din apa fierbinte. Se poate de asemenea folosi un vaporizator din comert.

Pentru Herpes se administreaza 3-5 picaturi sub limba urmat de 2-3 picaturi din ora in ora timp de 9 ore in fiecare zi. In plus, se aplica si local in zona afectata cate 2-3 picaturi de 2-3 ori pe zi

UZ EXTERN:

Uleiul de Oregano poate fi folosit si extern prin aplicare in zona afectata de 2-3 ori pe zi:

Piele: Pentru intepaturi, infectii, furuncule, acnee, psoriazis, negi, irita?ii de piele, micoze: se aplica cateva picaturi de Oregano si se freaca bine zona afectata pana la absorbtia in piele. Se adauga cateva picaturi de ulei in sapunul lichid sau in gelul pentru dus. Se poate adauga si in sapunul lichid pentru maini. In caz de rani pe piele, negi, furuncule sau acnee se aplica ulei pana la saturatie si se freaca bine in piele. In cazul ranilor sau furunculelor se acopera apoi cu un plasture.

Dinti si gingii: pentru a desinfecta si deparazita total zona bucala, pentru a trata sau preveni paradontoza: Se pun cateva picaturi de ulei de oregano pe periuta de dinti in loc de pasta de dinti si se freaca dintii. In caz de infectii la gingii se freaca gingiile cu cateva picaturi.

Par: In caz de scalp infectat cu o ciuperca, în caz de matreata, iritatii ale scalpului, se adauga cateva picaturi in sampon inainte de spalarea parului. Se lasa pe par samponul astfel preparat pentru cateva minute, dupa care se clateste

Herpes: cate1-3 picaturi in zona afectata de 2-3 ori pe zi.

Aromaterapie: Datorita mirosului placut si patrunzator dar si a nenumaratelor proprietati benefice, se recomada cateva picaturi de ulei de oregano intr-un vaporizator, si astfel se purifica aerul de virusi, bacterii, etc.

Picioare: Prezenta fungusilor (ciupercilor) la nivelul labei piciorului produce raniri (picior de atlet) in special intre degetele piciorului precum si deteriorarea (macinarea) unghiilor in paralel cu un miros foarte neplacut. Se aplica si se distribuie uniform cateva picaturi de ulei de oregano intre degete si pe unghii.

Igiena intima: Cateva picaturi de ulei de oregano in apa calda pentru baie de sezut ajuta la eliminarea problemelor legate de un spectru larg de ciuperci (inclusiv Candida)



vineri, 11 martie 2011

Dieta de slabire: reguli esentiale pentru a nu va afecta sanatatea

Slabirea nu trebuie realizata cu sacrificarea sanatatii: in fapt, urmarea unui regim de slabire are ca principal scop castigul de sanatate. Greseala pe care, din pacate, multi oameni o fac atunci cand incep o dieta este ca iau in calcul doar/in principal aportul de calorii. “Calorii mai putine si slabesc”.
Din pacate, lucrurile nu sunt asa de simple: exista o serie de elemente de care trebuie sa tinem cont pentru ca dieta sa fie eficienta si sanatoasa.
1) Stabilirea cauzei/cauzelor excedentului de greutate:
a) Cauza este mai mult de natura alimentara sau legata primordial de insuficienta activitatii fizice? Daca sedentarismul este principala problema, va puteti face timp pentru o viata mai activa? Starea de sanatate va permite cresterea efortului fizic? Daca problema este in mare legata de lipsa miscarii, ar fi de preferat ca “strategia” de slabire sa puna accentul pe mai mult sport (asta nu inseamna ca dieta trebuie exclusa): in acest fel veti slabi mai usor si mai sanatos.
b) Cauza primara este de natura alimentara: problema porneste de la excesul de calorii sau de la dezechilibrul glucozei? In primul caz, aveti nevoie de un regim axat pe reducerea numarului de calorii. In situatia dezechilibrului glucozei, o dieta disociata functioneaza mai bine si este mai sanatoasa (in mod evident, in ambele situatii plusul de miscare trebuie avut in vedere).
2) Indiferent ca aveti nevoie de o dieta cu accentul pe restrictiile calorice sau de una disociata (fiindca, oricum, si cea disociata va reduce numarul de calorii), este esential ca scaderea caloriilor sa fie realizata astfel incat aportul de proteine, vitamine si minerale sa fie redus mai putin. Spre exemplu, daca reduceti numarul de calorii la jumatate (cu 50%), cantitatea de proteine este bine sa scada cu mai putin de 50% (acest “mai putin” este in functie de cat de repede v-ati propus sa slabiti, de efortul fizic suplimentar de pe durata dietei si de “masa ideala” – masa care tine de inaltime si de constitutia musculaturii si a osaturii). Fara a fi necesar sa va pierdeti in calcule, important este ca pe durata dietei aportul de nutrienti (mai putin de glucide si/sau de lipide) sa fie mentinut aproape de nivelul de dinainte.
3) Pentru a reusi sa respectati dieta fara a scadea semnificativ consumul de proteine, vitamine si minerale, criteriul dupa care sa alegeti alimentele nu va fi “numar minim de calorii la 100 de grame”!
Asigurarea unui aport bun de proteine pe durata dietei necesita sa va orientati catre alimentele cu raportul proteine/calorii mai mare. Raportul proteine/calorii la 100 de grame produs este cel care conteaza, de fapt, pentru a slabi usor si sanatos/pentru a va controla mai usor masa corporala.
Selectia alimentelor strict pe baza acestui raport nu este suficienta, deoarece avem nevoie, in plus (fata de proteine), de antioxidanti, vitamine, minerale regasite indeosebi in cruditati. De aceea, pe langa alimente cum ar fi carnea slaba, soia boabe/lintea, casul, urda/branza dulce de vaci etc., avem nevoie, pe durata dietei, si de legumele si fructele concentrate in aceste elemente (varza rosie, broccoli, conopida, morcovi, rosii, ardei, dovleac, fructe de padure etc.). De-asemenea, sursele bune de vitamine liposolubile (samburi si seminte crude) trebuie folosite, dar in cantitati foarte mici (semintele sunt concentrate in aceste vitamine specifice lor, in minerale, dar au si multe calorii).
4) La prima vedere, o solutie de a slabi rapid si sanatos, reducand drastic numarul de calorii, este sa consumam produse animale slabe (carne slaba, lactate degresate) si sa ne asiguram vitaminele si mineralele din suplimente alimentare destinate acestui scop. Solutia este una gresita, deoarece:
- nutrientii din suplimente sunt asimilati mult mai greu;
- fructele si legumele asigura o diversitate mare de vitamine si minerale si sunt bine echilibrate (nu au dezavantaje semnificative din acest punct de vedere fata de cele mai bune suplimente, deoarece organismul s-a adaptat timp indelungat la structura specifica produselor naturale); in plus, produsele naturale contin si alte elemente (enzime, pigmenti si alti antioxidanti), astfel incat, de fapt, complexitatea lor este mai ridicata si acopera mult mai bine necesitatile organismului;
- hidratarea organismului este mult mai eficienta daca obtinem apa si din fructe si legume;
- fibrele (continute de legume si fructe), desi nu intra in compozitia materiei organice umane, sunt esentiale sanatatii si, pe termen mediu si lung, vietii (in primul rand normalizeaza traficul intestinal si asimilarea unor substante);
De aceea este foarte bine, cand urmam o dieta, sa nu renuntam la fructe si legume (in schimbul suplimentelor), chiar daca legumele si fructele inseamna (la prima vedere) calorii (nu foarte multe) aproape lipsite de proteine.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

marți, 22 februarie 2011

Somnul suficient si de calitate, important pentru controlul masei corporale

O alimentatie corecta si o viata activa, in care sportul sa fie practicat cu regularitate reprezinta conditii esentiale pentru a combate excesul de greutate.
Exista insa si un alt element, mai putin cunoscut, care contribuie la mentinerea siluetei: somnul suficient.
Lipsa odihnei conduce la cresterea productiei de grelina si la diminuarea leptinei, 2 hormoni care contribuie la controlarea senzatiei de foame. Reducerea nivelului de leptina creste apetitul iar cresterea secretiei de grelina stimuleaza pofta de mancare.
Leptina este secretata de tesutul adipos si depinde de cantitatea acestuia: cand tesutul adipos scade, scade si secretia sa, crescand senzatia de foame. Grelina este secretata de stomac.
In urma unor studii realizate in California s-a constatat ca o ora suplimentara de somn reduce cu 25-35% riscul de obezitate la tineri.
Dereglarea nivelului celor 2 hormoni cauzeaza, in general, pofta de a manca alimente bogate in calorii – fainoase concentrate sau surse bogate de grasimi.
In plus, oboseala cauzata de insuficienta somnului reduce disponibilitatea de a face exercitii fizice. Efectul orelor prea putine de somn asupra masei corporale este, asadar, unul combinat, actionand foarte eficient: tindem sa mancam mai mult si sa facem mai putin sport.
Somnul suficient si de calitate ar trebui, asadar, inclus pe “lista” cu factorii de care trebuie sa tinem cont pentru a slabi/a evita ingrasarea.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

Despre propolis

Albinele fabrica propolis pentru etansarea stupului, pentru protectia impotriva microbilor si pentru mumificarea intrusilor omorati in stup, care astfel nu putrezesc.
Propolisul, produs de albine specializate, are o compozitie foarte complexa: include rasini si polen de la multe specii de arbori si, in plus, secretii din glandele salivare ale albinelor.
In stare naturala, propolisul este un clei tare, dar lipicios, a carui culoare poate varia intre verde inchis, maron, maron-visiniu si negru. Este solubil in alcool, pe cand in apa se dizolva foarte greu.
Compozitie propolis
Propolisul include rasini vegetale, balsamuri si uleiuri volatile, ceara, aminoacizi, numeroase saruri minerale, antioxidanti flavonoizi, enzime, acizi organici, hormoni naturali si vitamine. Bogatia de saruri minerale din propolis este neegalata. Compozitia exacta difera in functie de speciile vegetale din care a fost format, iar continutul mediu al constituentilor principali este de 50-55% rasini si balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri volatile iar restul polen cu elementele enumerate.
Ce beneficii aduce propolisul sanatatii?
Propolisul este considerat produsul natural cu cea mai mare putere de vindecare.
Propolisul este un antibiotic destul de eficient, cel mai bun antibiotic natural, datorita acidului ferulic si a unor uleiuri din compozitia sa. Mai mult decat atat, are si proprietati antivirale, astfel incat actiunea sa este mai complexa ca cea a antibioticelor.
Este util intr-un numar mare de afectiuni, in cazul unora dintre acestea avand o eficienta deosebita. Propolisul este cel mai bine asimilat de organism dizolvat in alcool, sub forma de tinctura. Este preferabil sa nu il diluati in apa. Principalele sale efecte curative:

- are o actiune foarte eficienta in vindecarea afectiunilor ORL. Racelile puternice, dar si unele gripe trec cu propolis;
- curata si vindeca mucoasa bucala, mai ales daca este folosit in forma pura (bucatile de propolis se sug). Dezavantajul in acest caz este ca pateaza dintii (petele se curata, dar mai greu); vindeca afectiunile gingivale si stopeaza evolutia cariilor;
- propolisul este foarte indicat in controlul astmului bronsic (in acest caz se foloseste mai ales prin inhalarea vaporilor din tinctura amestecata cu apa in parti egale, dar si ingerand tinctura cu putina miere, cu conditia ca bolnavul sa nu aiba alergie la propolis sau la miere) si in tratarea afectiunilor pulmonare. Da rezultate impotriva unor boli grave ale plamanilor: emfizem pulmonar, tuberculoza, pneumonie. Uneori rezultatele sale sunt mai bune decat ale medicamentelor pe baza de antibiotice de sinteza: bacteriile dezvolta, in general, rezistenta la antibioticele de sinteza, insa la cele din propolis nu dezvolta rezistenta aproape deloc;
- poate fi folosit in tratarea ulcerului, avand uneori capacitatea de a vindeca singur ulcerul, deoarece distruge si bacteria care provoaca aceasta boala – helicobacter pylori. In tratarea ulcerului picaturile de propolis se pun pe o bucatica de paine alba, uscata ori prajita;
- propolisul poate trata cu succes si infectiile urinare (folosit tot sub forma de tinctura);
- vindeca foarte bine ranile si arsurile. Poate vindeca si cicatriza rani care au afectat tesuturile pe o suprafata si o adancime mari. In aceste cazuri se foloseste propolis sub forma de pulbere. Pentru tratarea unor rani mai mici se poate folosi unguent pe baza de propolis;
- ajuta la refacerea organismului in urma radioterapiei si a chimioterapiei. Incetineste evolutia cancerelor, dar si a cirozelor;
- amelioreaza reumatismul si artritele, uneori semnificativ;
- vindeca, in general, afectiunile bacteriene ale pielii.
In scop profilactic, puteti folosi miere cu propolis sau tinctura de propolis in special pentru intarirea sistemului imunitar.
(Propolisul are si alte intrebuintari medicale, cele specificate mai sus fiind cele mai importante.)
Contraindicatii
Daca aveti afectiuni cardiace va recomandam sa nu consumati propolis.
In cazul insuficientei renale aportul de propolis este strict interzis.
Pentru a preveni sau, mai curand, minimiza efectele unei posibile alergii la propolis, care poate cauza si soc anafilactic, tratamentul cu propolis trebuie inceput cu doze mici, apoi doza poate fi marita treptat.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

marți, 15 februarie 2011

Bolile de inima – factori de risc

Bolile de inima au factori de risc pe care nu ii putem controla (varsta, istoricul familial, sexul – barbatii sunt mai afectati de boli coronariene si de atac de cord decat femeile) si factori de risc asupra carora putem actiona.
Factorii care depind de noi sunt cei cu influenta cea mai mare, de aceea tine in primul rand de ceea ce facem noi daca ne mentinem sau nu o inima sanatoasa.
Care sunt principalii factori de risc asupra carora putem actiona?
Fumatul: mareste ritmul cardiac si tensiunea, deterioreaza vasele de sange. Fumatul creste de 3-4 ori riscul aparitiei afectiunilor inimii.
Stresul - acesta creste ritmul cardiac, tensiunea arteriala putand avea oscilatii ample si rapide urmare a stresului. Stresul mareste tensiunea, uzeaza inima si creste riscul atacului de cord.
Consumul de grasimi trans (margarina, prajeli, produse de patiserie si de fast food, deserturi gen napolitane ori anumite sortimente de ciocolata etc.). Am ales sa il prezentam ca factor de risc separat deoarece consumul acestor grasimi artificiale, rezultate in urma prepararii termice si a hidrogenarii, reprezinta deja un fenomen de masa, o maladie a societatii contemporane. Consumul acestor grasimi este mai nociv pentru inima decat aportul de grasimi saturate si decat cel de dulciuri “pure” (cum este dulceata). Grasimile trans cresc colesterolul si degradeaza vasele de sange. “Eficienta” lor in acest sens este foarte ridicata.
Consumul in exces de grasimi saturate si de carbohidrati rafinati. Grasimi saturate inseamna grasimile animale, mai putin grasimea de peste. Carbohidrati rafinati: dulciuri, paine alba si paste din faina alba, patiserie (care include, pe deasupra, si grasimi trans) etc.
Sedentarismul – este un factor important de risc. Miscarea ajuta la normalizarea tensiunii arteriale – in mod direct, dar si prin diminuarea stresului, la reducerea colesterolului si (in mod direct) la tonifierea inimii.
Excesul de sare. Acesta contribuie semnificativ la cresterea tensiunii arteriale. Tensiunea marita reprezinta un factor direct al bolilor de inima.
Consumul excesiv de alcool, care creste frecventa cardiaca si nivelul colesterolului.
Efortul fizic extrem – la fel sau chiar mai mult decat stresul puternic, creste rapid ritmul cardiac si poate produce desprinderea unor depozite de grasimi de pe peretii arterelor, conducand astfel la accidente vasculare prin obstructionarea vaselor.
Dieta hipercalorica si excesul de greutate. Aportul alimentar supradimensionat creste colesterolul si masa corporala. Excesul de greutate, in afara faptului ca suprasolicita inima, este deseori (si in special la barbati) un semn ca organele interne sunt “invelite” in grasime.
Diabetul: glicemia crescuta favorizeaza degradarea vaselor sanguine si a inimii. Diabetul are la randul lui factori de risc asupra carora nu putem actiona si factori de risc controlabili, acestia din urma fiind si cei mai importanti.
Expunerea la frig si/sau la variatii bruste de temperatura. Acestea solicita sistemul vascular si, prin urmare, inima.
Oboseala si lipsa somnului – actioneaza asemanator stresului, crescand nivelul hormonilor de stres si tensiunea arteriala. Nu cauzeaza fluctuatii bruste ale batailor inimii, de aceea riscul nu este unul ridicat in cazul suprasolicitarii pe intervale mici de timp. Pe termen lung insa, slabesc inima si cresc riscul de atac de cord.
Deshidratarea – suprasolicita inima prin cresterea vascozitatii sangelui. Poate aparea in urma expunerii prelungite la caldura si/sau a efortului fizic de durata. Este favorizata de diabet si de dezechilibre electrolitice initiale (aparute urmare a unor cauze alimentare – cafea, alcool, zaharuri, surse de potasiu consumate in exces, lipsa de sare etc.). Este destul de rar cauza a suprasolicitarii inimii sau a unor accidente cardiace, deoarece in majoritatea situatiilor simtim din timp semnele ei, le constientizam iar sursele de apa ne sunt la indemana.
In general, acesti factori se potenteaza reciproc. Spre exemplu, o noapte nedormita (sau in care ati dormit doar cateva ore) si o masa sarata potenteaza riscul generat de un antrenament fizic intens, in timpul caruia va suprasolicitati organismul: ritmul cardiac si tensiunea pot creste, de data asta, foarte mult. Daca peretii arterelor sunt afectati de placi de grasime, urmare a dietei nesanatoase, avem deja “reteta” pentru un foarte probabil accident vascular.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

Laptele – Cat este de sanatos si ce procedeu de sterilizare ii mentine cel mai bine calitatile?

Pe de o parte, laptele contine proteine de calitate (in primul rand caseina), saruri minerale esentiale organismului si vitamine.
Mineralele din lapte: calciu, potasiu, sodiu, magneziu, clor, fier, cupru, iod, fosfor, zinc, aluminiu. Dintre acestea, in cantitati ridicate sunt potasiul, calciul, magneziul si sodiul. Fierul din lapte (din cel neimbogatit cu fier) este insuficient.
Vitamine – laptele contine aproape toate vitaminele, cantitatile fiind moderate. Vitamina C aproape lipseste (si, oricum, este partial sau total distrusa prin fierbere). Vitaminele liposolubile (A, D, E, K) se gasesc in cantitati mai ridicate in laptele integral (fata de cel semidegresat/degresat).
Pe de alta parte, daca ne referim la adulti, principalul dezavantaj al laptelui sta in grasimile saturate. In plus, multi adulti dezvolta intoleranta la lactoza  - principala glucida din lapte (mai ales cei ce consuma rar lapte).
Desi au existat populatii numeroase care se bazau pe consumul de lapte si de lactate (si azi mai exista grupuri si populatii pentru care laptele este aliment de baza), astazi stim cu certitudine ca laptele reprezinta, pentru adulti, un “rau relativ necesar”. Creste colesterolul, riscul afectiunilor cardiace, dar este sursa de calciu si de proteine de calitate. Consumand peste, carne slaba si diversificandu-ne sursele de calciu, putem diminua consumul de lapte (si de lactate in general) fara pierderi pentru sanatate.
Laptele (si celelalte lactate) nu trebuie eliminat(e) din alimentatie, ci consumat(e) in cantitati moderate.
Este mai bun laptele crud, laptele fiert, laptele pasteurizat (la temperaturi joase - sub 100 de grade Celsius) sau laptele UHT (ultra high temperature)?
Laptele crud este singurul care isi pastreaza enzimele benefice pentru organism. Pe de alta parte, laptele crud contine, de multe ori, microorganisme patogene care pot aduce numeroase boli, unele grave (antrax, tuberculoza etc.). De aceea, laptele crud nu reprezinta o optiune pentru consum.
Dintre variantele de sterilizare a laptelui, alegerea de baza este cea intre un lapte incalzit mai mult timp la o temperatura mai mica si un lapte incalzit la o temperatura mare (de peste 100 de grade Celsius) pentru un timp scurt (de doar cateva secunde). Eficienta sterilizarii este aceeasi de la o metoda la alta, laptele fiert, pasteurizat si sterilizat UHT (incalzit pentru 3-4 secunde la 140-150 de grade Celsius) fiind toate sigure pentru consum.
In privinta pastrarii calitatilor nutritive, afectate de combinatia temperatura – durata de mentinere a temperaturii sunt, in cazul laptelui, doar vitaminele. Este vorba in fapt numai despre vitaminele B1, B5 si, mai putin, A. Daca in privinta vitaminei A cele 3 modalitati de sterilizare dau rezultate asemanatoare (cu un usor avantaj pentru UHT), vitaminele B1 si B5 se pastreaza in mod cert mai bine prin procedeul UHT.
Calea cea mai sanatoasa este, asadar, incalzirea pentru cat mai putin timp, chiar daca la o temperatura mai ridicata (UHT).
In privinta speciei, laptele de vaca este cel mai putin concentrat in nutrientii de baza – proteine, lipide si glucide. Raportul masic dintre proteine si grasimi, cel care ne intereseaza (si pe care il dorim cat mai mare), este aproximativ acelasi pentru laptele de vaca, de capra si de oaie, in jur de 1 (cu un usor dezavantaj pentru laptele de oaie, care are un raport putin subunitar).
Laptele degresat (si in general lactatele degresate) nu mai are (au) dezavantajul grasimilor saturate, dar nici avantajul vitaminelor liposolubile (ale caror cantitati vor tinde, evident, tot catre o).
Din perspectiva echilibrului dintre grasimi si vitamine, alegerea cea mai buna dintre lactate este cea din zona lactatelor usoare, dar integrale (nu degresate, nici semidegresate): lapte integral, iaurt/lapte batut/sana/chefir integral(a), branza dulce de vaci, cas (din lapte nedegresat sau cel mult semidegresat). Daca sunteti la regim alegeti, totusi, laptele si iaurtul semidegresate.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

marți, 11 ianuarie 2011

Varza merita un loc aparte în medicina naturista

Originara din Europa, aceasta leguma exista de cel putin treimii de ani. Astazi, consumatorul poate alege între mai multe soiuri de varza. Dar pentru a ajunge la acest rezultat, au fost necesare secole de rabdare si nenumarate încrucisari.

Indicatii

Varza merita un loc aparte în medicina naturista. Ea da forta si vitalitate. Timp de sase sute de ani, varza a fost principalul medicament al romanilor. Consumatorul nu o cunoaste suficient pentru ca, în general, folosirea ei nu depaseste stadiul culinar.
Este o mina de saruri minerale: calciu, sulf, fosfor, potasiu, magneziu, cupru etc. si de vitamine: C, B, A, H, K.
Clorofila pe care o contine favorizeaza producerea hemoglobinei din sânge, al carei rol este vital în transportul oxigenului.
Varza contribuie la tratarea anemiilor si starilor de oboseala. Ea revitalizeaza si remineralizeaza bolnavii si convalescentii.
Extraordinara eficienta a verzei se observa atât în tratamentele interne, cât si în cele externe. In ultimele decenii, varza a fost obiectul a numeroase studii. Din leac „babesc", ea a primit statutul de medicament natural. Varza poate fi folosita în tratamentul a circa 80 de boli. Puterile ei se întind pâna la prevenirea cancerului de origine metabolica.
în tratamentele externe, efectele pozitive sunt incomensurabile. Printre practicienii terapiilor naturiste îl putem aminti pe doctorul Blanc, de la azilul din Romans, care a obtinut la pacientii sai rezultate uimitoare, cu cataplasme cu frunze de varza.
Sa amintim si povestea vestitului capitan Cook, care, dupa o furtuna, sfatuit de medicul de bord, i-a salvat de la gangrena pe marinarii raniti, prin simple cataplasme cu frunze de varza aplicate pe partile necrozate.
Deci, varza are un efect de regenerare a tesuturilor. Recent, doi cercetatori americani au descoperit ca varza contine un antibiotic natural care, asociat cu vitamina H, explica proprietatile sale cicatrizante.
în afara puterii sale antinecrozante, varza se dovedeste a fi si un puternic antiscorbutic, un excelent reechilibrant nervos si un stimulent al imunitatii naturale.
Diabeticii o pot consuma, deoarece varza contribuie la reglarea valorii glicemiei, fapt demonstrat de experiente, chiar daca principiul activ nu a fost descoperit înca de oamenii de stiinta.
Pentru a obtine efecte pozitive, se recomanda sa se consume varza cel putin trei saptamâni. Se va mânca mai des varza cruda, cu foile bine spalate, taiate fâsii si servite ca aperitiv cu putin ulei de masline, sare si suc de lamâie.
Unele persoane care nu suporta varza considera ca procedeaza bine fierbând-o în doua ape. Aceasta operatie nu numai ca distruge o mare parte din pretioasele ei elemente, ci o face si deosebit de indigesta. De aceea, este mult mai simplu si mai sanatos sa fie fiarta pe abur sau înabusit, pentru a-si pastra aproape intacte elementele componente si pentru a deveni perfect asimilabila de catre stomacurile delicate.
Toate legumele din familia verzei sunt bune: broccoli, varza de Bruxelles etc. Dar cel mai des utilizate în medicina populara pentru eficienta lor sunt varza rosie si varza alba, aceasta din urma fiind mai bogata în clorofila.
Urmata cu regularitate, cura de varza previne bolile degenerative.
Trecem în revista câteva boli ameliorate sau vindecate datorita verzei.

Frunza uz intern

Acnee: varza cruda sau fiarta.
Ascita: varza cruda sau fiarta înabusit. Profesorul L Binet a studiat proprietatile verzei la un bolnav ce prezenta ascita:
„La un astfel de bolnav, afirma el, supus unui regim îmbogatit cu varza de toate soiurile, se constata o crestere puternica a diurezel: în aceste conditii, dupa câteva zile de tratament, se înregistreaza o puternica crestere a eliminarilor urinare, si am vazut multi pacienti a caror stare s-a ameliorat uimitor datorita acestei metode."'
Constipatie: în acest caz se foloseste lichidul obtinut dupa primele clocote ale apei în care a fiert varza; se bea o ceasca înainte de fiecare masa.
Diaree, dizenterii: se consuma varza fiarta si se bea apa în care a fiert varza.
Eczeme: varza cruda sau fiarta înabusit.
Dureri musculare, reumatismale, guta: se consuma în mod regulat varza cruda si fiarta pe abur sau înabusit.
Infectii intestinale: varza acra, doua linguri în fiecare dimineata. Bineînteles, este vorba de varza acra obtinuta prin fermentatie cu sare, nu prin metode chimice.
Scorbut: varza cruda. îmbatrânire: varza cruda si fiarta.

Frunze - uz extern


Este necasar sa se foloseasca varza netratata chimic si sa se urmeze aceste recomandari simple:
— îndepartati cu foarfeca nervurile groase centrale si muiati foile prin presare cu facaletul, cu o sticla sau cu fierul de calcat caldut pâna la aparitia sucului.
— Tineti câteva secunde foile deasupra unei flacari.
— Aplicati foile în trei sau patru straturi pe portiunea ce trebuie tratata si fixati-le cu un bandaj.
în majoritatea cazurilor, efectul se produce dupa trei-patru ore. Aceasta catapiasma provoaca o încalzire locala greu suportabila, semn evident al actiunii sale curative. Este suficient sa o scoateti si sa aplicati alte foi proaspete, presate.
Dureri musculare, reumatism, guta: cataplasme aplicate de trei ori pe zi.
Nevralgii (dentare, faciale, reumatismale, sciatica): aplicarea foilor pe toata zona dureroasa. Alinarea se produce lent. In aceste cazuri, se recomanda sa nu se lase foile pâna la aparitia senzatiei de caldura. Seara se schimba catapiasma si se lasa toata noaptea.
Pneumonie: se acopera tot toracele cu frunze de varza. Se pastreaza aceasta catapiasma cam patru ore. Seara, se face o noua catapiasma si se lasa toata noaptea.
Pleurezie, pleurita, tuberculoza: catapiasma în timpul noptii.
Astm, bronsita: aplicarea foilor de varza în zona inferioara a plamânilor, ca si pe piept si pe gât.
Ulcer varicos, varice, flebite, arterite: se aplica trei straturi de frunze de varza, fixate cu un bandaj nu prea strâns si se lasa toata noaptea. Dupa cum am vazut, foile au proprietati cicatrizante. Acest tratament va fi repetat timp de mai multe saptamâni. In tratarea ulcerelor varicoase, doctorul Dufour a obtinut rezultate excelente. Doar persoanele cu varice mari vor apela la un specialist.
Crapaturi ale pielii: aplicati frunze de varza îmbibate în ulei de masline. Se tine catapiasma timp de trei ore si se schimba de doua ori pe zi.
Diaree, dizenterii, dureri gastrice sau intestinale: catapiasma pe abdomen si în regiunea ficatului. Se schimba din patru în patru ore. Se aplica si o catapiasma care se tine toata noaptea. Foile astfel folosite nu au nici o influenta asupra digestiei.
Cistita, retentie de urina: catapiasma aplicata pe partea inferioara a abdomenului; se lasa toata noaptea. Daca este necesar, se aplica si în timpul zilei.
Sinovite: se aplica foile de varza, dupa ce acestea au fost tinute doua minute într-o cratita cu apa clocotita. Trei cataplasme pe zi, schimbate la trei ore. Inflamatia dispare în câteva zile.
Rinichi (colici nefritice, litiaza): catapiasma cu frunze de varza; se lasa patru ore în timpul zilei, si se aplica o catapiasma pe toata durata noptii.
Ficat (colici hepatice, ficat marit, insuficienta hepatica, afectiuni ale vezicii biliare): se pun cataplasme din trei sau patru straturi de foi, de trei ori pe zi, si o catapiasma seara, care se lasa pâna dimineata.
Pinten calcanean: doua foi de varza tinute obligatoriu deasupra unei flacari. Imediat se învelesc cu ele calcâiul si glezna. Se fixeaza cu un bandaj usor (de exemplu tifon sau o punga de plastic). Se lasa cel putin o ora. Se aplica de trei ori pe zi, timp de cel putin o luna.
Rani, plagi, muscaturi, necroza: foile trebuie sa depaseasca marginile plagii. Se schimba catapiasma la un interval de patru ore. Se curata bine plaga înainte de o noua pansare. Eventual, daca rana nu este prea grava, se poate lasa o catapiasma toata noaptea, fara a o schimba din patru în patru ore.
Adenite, abcese, antrax (pustula maligna), furuncule, panaritii: o catapiasma din patru în patru ore în timpul zilei sau toata noaptea. Se continua tratamentul pâna la vindecarea completa.
Bataturi: se taie în fâsii mici o foaie de varza si se aplica pe batatura. Se schimba de trei ori pe zi, pâna la disparitia acesteia.

Suc de varza - uz intern

Doza medie este de doua pahare pe zi. Dureri musculare, reumatism, guta.
Ulcer gastric, gastrita: pâna la trei pahare de suc între mese. Rezultatele sunt adesea spectaculoase!
Enterite, infectii intestinale.
Rahitism.
Stari de irascibilitate nervoasa.
Oligurie.
Paraziti intestinali: un pahar pe zi, trei dimineti la rând, pe stomacul gol. Acest tratament poate dura trei sau patru luni.
Ulcer duodenal, colita, boala lui Chron: Raymond Dextreit afirma ca sucul de varza este cel mai eficient dintre toate pansamentele gastrice si cicatrizanteie, daca se bea de la un sfert la o jumatate de litru de suc pe zi, în mai multe prize, între mese.
Boli articulare.
Anemie, stare generala de oboseala.
Bronsite, afectiuni pulmonare: se spala o varza rosie mare, se da prin mixer. Se adauga la suc o cantitate egala de miere. Se fierbe pâna când acest amestec capata consistenta unui sirop. Se iau câte patru linguri pe zi (reteta doctorului Leclerc).
Demineralizare. Scorbut.
Seboree: se bea suc de varza, si, în paralel, se frictioneaza partile afectate cu aceasta lotiune de mai multe ori pe zi.
îmbatrânire.
Pentru a fi eficienta, cura cu suc de varza trebuie facuta timp de mai multe saptamâni.

Suc de varza - uz extern

Angina: gargara de mai multe ori pe zi.
Afonie (pierderea vocii): se face de mai multe ori pe zi gargara cu suc la care s-a adaugat putina miere.
Coriza, sinuzita: se instileaza câte o jumatate de lingurita de suc proaspat stors în fiecare nara. Se repeta de doua ori pe zi.
Pecingine, dermatoze: se aplica suc de varza dimineata, dupa-amiaza si seara.
Blefarite, conjunctivite, iritatii oculare: se instileaza câteva picaturi de suc proaspat preparat, înainte de culcare.
Ten gras, piele flasca: lotiune cu suc de varza; revitalizeaza tesuturile.

Sursa : RETETE ONLINE