marți, 22 februarie 2011

Somnul suficient si de calitate, important pentru controlul masei corporale

O alimentatie corecta si o viata activa, in care sportul sa fie practicat cu regularitate reprezinta conditii esentiale pentru a combate excesul de greutate.
Exista insa si un alt element, mai putin cunoscut, care contribuie la mentinerea siluetei: somnul suficient.
Lipsa odihnei conduce la cresterea productiei de grelina si la diminuarea leptinei, 2 hormoni care contribuie la controlarea senzatiei de foame. Reducerea nivelului de leptina creste apetitul iar cresterea secretiei de grelina stimuleaza pofta de mancare.
Leptina este secretata de tesutul adipos si depinde de cantitatea acestuia: cand tesutul adipos scade, scade si secretia sa, crescand senzatia de foame. Grelina este secretata de stomac.
In urma unor studii realizate in California s-a constatat ca o ora suplimentara de somn reduce cu 25-35% riscul de obezitate la tineri.
Dereglarea nivelului celor 2 hormoni cauzeaza, in general, pofta de a manca alimente bogate in calorii – fainoase concentrate sau surse bogate de grasimi.
In plus, oboseala cauzata de insuficienta somnului reduce disponibilitatea de a face exercitii fizice. Efectul orelor prea putine de somn asupra masei corporale este, asadar, unul combinat, actionand foarte eficient: tindem sa mancam mai mult si sa facem mai putin sport.
Somnul suficient si de calitate ar trebui, asadar, inclus pe “lista” cu factorii de care trebuie sa tinem cont pentru a slabi/a evita ingrasarea.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

Despre propolis

Albinele fabrica propolis pentru etansarea stupului, pentru protectia impotriva microbilor si pentru mumificarea intrusilor omorati in stup, care astfel nu putrezesc.
Propolisul, produs de albine specializate, are o compozitie foarte complexa: include rasini si polen de la multe specii de arbori si, in plus, secretii din glandele salivare ale albinelor.
In stare naturala, propolisul este un clei tare, dar lipicios, a carui culoare poate varia intre verde inchis, maron, maron-visiniu si negru. Este solubil in alcool, pe cand in apa se dizolva foarte greu.
Compozitie propolis
Propolisul include rasini vegetale, balsamuri si uleiuri volatile, ceara, aminoacizi, numeroase saruri minerale, antioxidanti flavonoizi, enzime, acizi organici, hormoni naturali si vitamine. Bogatia de saruri minerale din propolis este neegalata. Compozitia exacta difera in functie de speciile vegetale din care a fost format, iar continutul mediu al constituentilor principali este de 50-55% rasini si balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri volatile iar restul polen cu elementele enumerate.
Ce beneficii aduce propolisul sanatatii?
Propolisul este considerat produsul natural cu cea mai mare putere de vindecare.
Propolisul este un antibiotic destul de eficient, cel mai bun antibiotic natural, datorita acidului ferulic si a unor uleiuri din compozitia sa. Mai mult decat atat, are si proprietati antivirale, astfel incat actiunea sa este mai complexa ca cea a antibioticelor.
Este util intr-un numar mare de afectiuni, in cazul unora dintre acestea avand o eficienta deosebita. Propolisul este cel mai bine asimilat de organism dizolvat in alcool, sub forma de tinctura. Este preferabil sa nu il diluati in apa. Principalele sale efecte curative:

- are o actiune foarte eficienta in vindecarea afectiunilor ORL. Racelile puternice, dar si unele gripe trec cu propolis;
- curata si vindeca mucoasa bucala, mai ales daca este folosit in forma pura (bucatile de propolis se sug). Dezavantajul in acest caz este ca pateaza dintii (petele se curata, dar mai greu); vindeca afectiunile gingivale si stopeaza evolutia cariilor;
- propolisul este foarte indicat in controlul astmului bronsic (in acest caz se foloseste mai ales prin inhalarea vaporilor din tinctura amestecata cu apa in parti egale, dar si ingerand tinctura cu putina miere, cu conditia ca bolnavul sa nu aiba alergie la propolis sau la miere) si in tratarea afectiunilor pulmonare. Da rezultate impotriva unor boli grave ale plamanilor: emfizem pulmonar, tuberculoza, pneumonie. Uneori rezultatele sale sunt mai bune decat ale medicamentelor pe baza de antibiotice de sinteza: bacteriile dezvolta, in general, rezistenta la antibioticele de sinteza, insa la cele din propolis nu dezvolta rezistenta aproape deloc;
- poate fi folosit in tratarea ulcerului, avand uneori capacitatea de a vindeca singur ulcerul, deoarece distruge si bacteria care provoaca aceasta boala – helicobacter pylori. In tratarea ulcerului picaturile de propolis se pun pe o bucatica de paine alba, uscata ori prajita;
- propolisul poate trata cu succes si infectiile urinare (folosit tot sub forma de tinctura);
- vindeca foarte bine ranile si arsurile. Poate vindeca si cicatriza rani care au afectat tesuturile pe o suprafata si o adancime mari. In aceste cazuri se foloseste propolis sub forma de pulbere. Pentru tratarea unor rani mai mici se poate folosi unguent pe baza de propolis;
- ajuta la refacerea organismului in urma radioterapiei si a chimioterapiei. Incetineste evolutia cancerelor, dar si a cirozelor;
- amelioreaza reumatismul si artritele, uneori semnificativ;
- vindeca, in general, afectiunile bacteriene ale pielii.
In scop profilactic, puteti folosi miere cu propolis sau tinctura de propolis in special pentru intarirea sistemului imunitar.
(Propolisul are si alte intrebuintari medicale, cele specificate mai sus fiind cele mai importante.)
Contraindicatii
Daca aveti afectiuni cardiace va recomandam sa nu consumati propolis.
In cazul insuficientei renale aportul de propolis este strict interzis.
Pentru a preveni sau, mai curand, minimiza efectele unei posibile alergii la propolis, care poate cauza si soc anafilactic, tratamentul cu propolis trebuie inceput cu doze mici, apoi doza poate fi marita treptat.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

marți, 15 februarie 2011

Bolile de inima – factori de risc

Bolile de inima au factori de risc pe care nu ii putem controla (varsta, istoricul familial, sexul – barbatii sunt mai afectati de boli coronariene si de atac de cord decat femeile) si factori de risc asupra carora putem actiona.
Factorii care depind de noi sunt cei cu influenta cea mai mare, de aceea tine in primul rand de ceea ce facem noi daca ne mentinem sau nu o inima sanatoasa.
Care sunt principalii factori de risc asupra carora putem actiona?
Fumatul: mareste ritmul cardiac si tensiunea, deterioreaza vasele de sange. Fumatul creste de 3-4 ori riscul aparitiei afectiunilor inimii.
Stresul - acesta creste ritmul cardiac, tensiunea arteriala putand avea oscilatii ample si rapide urmare a stresului. Stresul mareste tensiunea, uzeaza inima si creste riscul atacului de cord.
Consumul de grasimi trans (margarina, prajeli, produse de patiserie si de fast food, deserturi gen napolitane ori anumite sortimente de ciocolata etc.). Am ales sa il prezentam ca factor de risc separat deoarece consumul acestor grasimi artificiale, rezultate in urma prepararii termice si a hidrogenarii, reprezinta deja un fenomen de masa, o maladie a societatii contemporane. Consumul acestor grasimi este mai nociv pentru inima decat aportul de grasimi saturate si decat cel de dulciuri “pure” (cum este dulceata). Grasimile trans cresc colesterolul si degradeaza vasele de sange. “Eficienta” lor in acest sens este foarte ridicata.
Consumul in exces de grasimi saturate si de carbohidrati rafinati. Grasimi saturate inseamna grasimile animale, mai putin grasimea de peste. Carbohidrati rafinati: dulciuri, paine alba si paste din faina alba, patiserie (care include, pe deasupra, si grasimi trans) etc.
Sedentarismul – este un factor important de risc. Miscarea ajuta la normalizarea tensiunii arteriale – in mod direct, dar si prin diminuarea stresului, la reducerea colesterolului si (in mod direct) la tonifierea inimii.
Excesul de sare. Acesta contribuie semnificativ la cresterea tensiunii arteriale. Tensiunea marita reprezinta un factor direct al bolilor de inima.
Consumul excesiv de alcool, care creste frecventa cardiaca si nivelul colesterolului.
Efortul fizic extrem – la fel sau chiar mai mult decat stresul puternic, creste rapid ritmul cardiac si poate produce desprinderea unor depozite de grasimi de pe peretii arterelor, conducand astfel la accidente vasculare prin obstructionarea vaselor.
Dieta hipercalorica si excesul de greutate. Aportul alimentar supradimensionat creste colesterolul si masa corporala. Excesul de greutate, in afara faptului ca suprasolicita inima, este deseori (si in special la barbati) un semn ca organele interne sunt “invelite” in grasime.
Diabetul: glicemia crescuta favorizeaza degradarea vaselor sanguine si a inimii. Diabetul are la randul lui factori de risc asupra carora nu putem actiona si factori de risc controlabili, acestia din urma fiind si cei mai importanti.
Expunerea la frig si/sau la variatii bruste de temperatura. Acestea solicita sistemul vascular si, prin urmare, inima.
Oboseala si lipsa somnului – actioneaza asemanator stresului, crescand nivelul hormonilor de stres si tensiunea arteriala. Nu cauzeaza fluctuatii bruste ale batailor inimii, de aceea riscul nu este unul ridicat in cazul suprasolicitarii pe intervale mici de timp. Pe termen lung insa, slabesc inima si cresc riscul de atac de cord.
Deshidratarea – suprasolicita inima prin cresterea vascozitatii sangelui. Poate aparea in urma expunerii prelungite la caldura si/sau a efortului fizic de durata. Este favorizata de diabet si de dezechilibre electrolitice initiale (aparute urmare a unor cauze alimentare – cafea, alcool, zaharuri, surse de potasiu consumate in exces, lipsa de sare etc.). Este destul de rar cauza a suprasolicitarii inimii sau a unor accidente cardiace, deoarece in majoritatea situatiilor simtim din timp semnele ei, le constientizam iar sursele de apa ne sunt la indemana.
In general, acesti factori se potenteaza reciproc. Spre exemplu, o noapte nedormita (sau in care ati dormit doar cateva ore) si o masa sarata potenteaza riscul generat de un antrenament fizic intens, in timpul caruia va suprasolicitati organismul: ritmul cardiac si tensiunea pot creste, de data asta, foarte mult. Daca peretii arterelor sunt afectati de placi de grasime, urmare a dietei nesanatoase, avem deja “reteta” pentru un foarte probabil accident vascular.

Sursa : SA FII TU SANATOS !

Laptele – Cat este de sanatos si ce procedeu de sterilizare ii mentine cel mai bine calitatile?

Pe de o parte, laptele contine proteine de calitate (in primul rand caseina), saruri minerale esentiale organismului si vitamine.
Mineralele din lapte: calciu, potasiu, sodiu, magneziu, clor, fier, cupru, iod, fosfor, zinc, aluminiu. Dintre acestea, in cantitati ridicate sunt potasiul, calciul, magneziul si sodiul. Fierul din lapte (din cel neimbogatit cu fier) este insuficient.
Vitamine – laptele contine aproape toate vitaminele, cantitatile fiind moderate. Vitamina C aproape lipseste (si, oricum, este partial sau total distrusa prin fierbere). Vitaminele liposolubile (A, D, E, K) se gasesc in cantitati mai ridicate in laptele integral (fata de cel semidegresat/degresat).
Pe de alta parte, daca ne referim la adulti, principalul dezavantaj al laptelui sta in grasimile saturate. In plus, multi adulti dezvolta intoleranta la lactoza  - principala glucida din lapte (mai ales cei ce consuma rar lapte).
Desi au existat populatii numeroase care se bazau pe consumul de lapte si de lactate (si azi mai exista grupuri si populatii pentru care laptele este aliment de baza), astazi stim cu certitudine ca laptele reprezinta, pentru adulti, un “rau relativ necesar”. Creste colesterolul, riscul afectiunilor cardiace, dar este sursa de calciu si de proteine de calitate. Consumand peste, carne slaba si diversificandu-ne sursele de calciu, putem diminua consumul de lapte (si de lactate in general) fara pierderi pentru sanatate.
Laptele (si celelalte lactate) nu trebuie eliminat(e) din alimentatie, ci consumat(e) in cantitati moderate.
Este mai bun laptele crud, laptele fiert, laptele pasteurizat (la temperaturi joase - sub 100 de grade Celsius) sau laptele UHT (ultra high temperature)?
Laptele crud este singurul care isi pastreaza enzimele benefice pentru organism. Pe de alta parte, laptele crud contine, de multe ori, microorganisme patogene care pot aduce numeroase boli, unele grave (antrax, tuberculoza etc.). De aceea, laptele crud nu reprezinta o optiune pentru consum.
Dintre variantele de sterilizare a laptelui, alegerea de baza este cea intre un lapte incalzit mai mult timp la o temperatura mai mica si un lapte incalzit la o temperatura mare (de peste 100 de grade Celsius) pentru un timp scurt (de doar cateva secunde). Eficienta sterilizarii este aceeasi de la o metoda la alta, laptele fiert, pasteurizat si sterilizat UHT (incalzit pentru 3-4 secunde la 140-150 de grade Celsius) fiind toate sigure pentru consum.
In privinta pastrarii calitatilor nutritive, afectate de combinatia temperatura – durata de mentinere a temperaturii sunt, in cazul laptelui, doar vitaminele. Este vorba in fapt numai despre vitaminele B1, B5 si, mai putin, A. Daca in privinta vitaminei A cele 3 modalitati de sterilizare dau rezultate asemanatoare (cu un usor avantaj pentru UHT), vitaminele B1 si B5 se pastreaza in mod cert mai bine prin procedeul UHT.
Calea cea mai sanatoasa este, asadar, incalzirea pentru cat mai putin timp, chiar daca la o temperatura mai ridicata (UHT).
In privinta speciei, laptele de vaca este cel mai putin concentrat in nutrientii de baza – proteine, lipide si glucide. Raportul masic dintre proteine si grasimi, cel care ne intereseaza (si pe care il dorim cat mai mare), este aproximativ acelasi pentru laptele de vaca, de capra si de oaie, in jur de 1 (cu un usor dezavantaj pentru laptele de oaie, care are un raport putin subunitar).
Laptele degresat (si in general lactatele degresate) nu mai are (au) dezavantajul grasimilor saturate, dar nici avantajul vitaminelor liposolubile (ale caror cantitati vor tinde, evident, tot catre o).
Din perspectiva echilibrului dintre grasimi si vitamine, alegerea cea mai buna dintre lactate este cea din zona lactatelor usoare, dar integrale (nu degresate, nici semidegresate): lapte integral, iaurt/lapte batut/sana/chefir integral(a), branza dulce de vaci, cas (din lapte nedegresat sau cel mult semidegresat). Daca sunteti la regim alegeti, totusi, laptele si iaurtul semidegresate.

Sursa : SA FII TU SANATOS !