MORCOVUL

Aceasta leguma radacinoasâ este originara din Afganistan, unde crestea în stare salbatica. Ca multe alte plante, a suferit, de-a lungul secolelor, profunde transformari. Soiurile pe care le cunoastem astazi sunt fragede si dulci.

Indicatii

Natura a înzestrat morcovul cu vitaminele A, B, C, saruri minerale sielemente ca: fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sodiu, caroten, asparagina etc.
Compozitia extrem de bogata în principii active face din morcov unnutriment terapeutic de prima importanta.
Continând fier din abundenta, actiunile sale remineralizante si antianemice sunt remarcabile; el contribuie la cresterea numarului de globule rosii si a cantitatii de hemoglobina.
Procentul mare de caroten face ca morcovul sa fie foarte indicat în procesul de crestere, în sporirea acuitatii vizuale si în combaterea dermatozelor. Morcovul prezinta interes si pentru persoanele preocupate de frumusetea epidermei, pentru ca el întretine supletea pielii si favorizeaza regenerarea celulelor.
Morcovul trateaza atât constipatia, cât si diareea, restabilind totodata peristaltismul intestinal.
Pentru actiunea sa cicatrizanta este recomandat îndeosebi în tratamentul ulcerelor gastrice si enterocolitelor.
Ficatul lenes, încarcat de deseuri si toxine, nu poate avea un prieten mai bun care sa-i stimuleze functionarea si sa-i ajute la dezintoxicare; morcovul este, deci, o leguma care trebuie sa fie inclusa zilnic în meniul hepaticilor, ca si în cel al reumaticilor, al celor suferinzi de artrita si guta, în curele de dezintoxicare a organismului si pentru calmarea durerilor.
In tot timpul anului, dar mai ales iarna, este bine sa se consume morcov pentru a întari mecanismele imunitare naturale ale organismului.
Zaharul din morcov sau levuloza nu are efecte negative asupra diabetului zaharat.
Dupa cum am mai aratat, cel mai bun mijloc de a profita de efectele benefice ale unei legume este consumarea ei sub forma de salata, ca aperitiv, fiarta înabusit sau pe abur sau cruda, ca pe un fruct, în orice moment al zilei. Morcovul se preteaza cu usurinta la aceste moduri de preparare.
Cu toate acestea, un consum exagerat - întins pe durata mai multor luni - poate sa produca anumite tulburari fara consecinte grave, ca icterul benign.
Fiti linistit, daca nu suferiti de nici o boala digestiva deosebita, puteti mânca si zece morcovi pe zi, timp de mai multe saptamâni, fara sa apara efecte nedorite.
La fel ca întreaga radacina, sucul de morcovi este un aliment foarte sanatos, prin abundenta de saruri minerale si vitamine, indicat în afectiunile amintite mai sus. Proprietatile speciale ale fibrelor vegetale pot fi conferite numai de pulpa legumei.
Fitoterapeutul Artault de Vevey a vindecat cu suc de morcov copii bolnavi de impetigo al fetei, administrându-le 50, pâna la 150 g de suc pe zi. Crustele au disparut dupa doua luni de tratament si, odata cu regresul bolii, micii bolnavi si-au recapatat frumusetea tenului si vigoarea.
Ca si alte numeroase vegetale, morcovul a fost folosit în numeroase retete. Aceste remedii ale farmacopeei populare s-au transmis pâna în zilele noastre. Usor de realizat, iata câteva dintre acestea:
Anemie: 100 ml de suc de morcov, 400 g de zahar. Se amesteca sucul cu 200 ml de apa minerala (un castronel). Se adauga zaharul, dizolvat în prealabil prin fierbere pe abur, pâna la obtinerea unui sirop. Se ia câte o lingurita de preparat, de opt-zece ori pe zi.
Anorexie: 5 g de seminte de morcov macinate. Se lasa sa infuzeze într-un vas cu apa clocotita, timp de 15 minute, dupa care se filtreaza preparatul. Se bea un pahar înainte de fiecare masa.
Diaree: 15 g de seminte de morcov sub forma de pudra. Se lasa sa fiarba în 300 ml de apa timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se bea o jumatate de pahar dimineata, pe stomacul gol, o alta jumatate de pahar cu o ora înainte de cina si înca una cu o jumatate de ora înainte de culcare.
Dispepsie: 5 g de morcov deshidratat (praf). Se lasa sa fiarba în 300 ml apa, timp de zece minute si se strecoara. Se bea câte o jumatate de pahar cu zece minute înainte de fiecare masa principala. Se bea încet si, de preferinta, caldut.
Gastrita: sa iau 150 g de morcovi bine spalati si uscati. Se extrage sucul, pentru a-l bea dupa ce i s-au adaugat putina apa minerala si miere. Se bea de 3 ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, dupa-amiaza si cu o jumatate de ora înainte de culcare.

Uz extern

Morcovul întinereste toate tesuturile din organism. Efectele sale benefice asupra epidermei sunt cunoscute de adeptii medicinei si cosmeticii naturiste.
Ten gras: se aplica suc proaspat de morcov pe fata si se lasa sa actioneze timp de 15 minute. Se spala cu apa minerala. Aceasta este si o masca detoxifianta pentru tenul uscat.
Riduri: doua polonice de suc de morcov, o lingurita de miere lichida, o lingura de ulei de grâu încoltit. Se amesteca. Se aplica pe fata. Se lasa un sfert de ora, apoi se clateste.
Piele crapata: câteva frunze proaspete de morcov se fierb în 400 ml apa. Indata ce da în clocot, se reduce focul cu o treime si se mai lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se foloseste acest decoct aplicându-l pe portiunile afectate cu ajutorul unei bucati de tifon sau de vata, de mai multe ori pe zi.
Arsuri: se iau trei morcovi, se spala bine cu apa calduta. Se dau pe o râzatoare fina, pentru a obtine un fel de pasta. Se aplica pe arsura un strat subtire de ulei de masline, apoi pasta obtinuta. Se bandajeaza cu un tifon. Se lasa sa actioneze aproximativ o ora.
Furuncule, ulcer varicos, pecingine: cataplasme cu frunze proaspete, strivite, sau cataplasme cu morcovi rasi. Se schimba cataplasma de doua ori pe zi.
Insolatii: Morcovii curatati se dau pe râzatoare. Se amesteca bine cu doua lingurite de iaurt. Se aplica aceasta pasta pe zonele afectate. Se lasa 20 de minute. Se clateste cu multa apa, daca se poate cu apa necalcaroasa.
Dermatita ulceroasa: se spala 100 g de morcovi cu apa calduta. Se rad fin, pentru a obtine o pasta. Se aplica local sub forma de cataplasma. Se lasa sa actioneze 30 de minute. Se schimba de doua ori pe zi.
Eczeme: se pregatesc morcovii ca în reteta precedenta. Se aplica trei cataplasme pe zi. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj si se lasa sa actioneze aproximativ o ora.
Afte, abcese: câteva frunze proaspete de morcov într-un litru de apa. Se lasa sa fiarba zece minute. Se strecoara. Se face gargara de sase-opt ori pe zi.

Sursa : www.retete-online.com

Mersul pe jos

Mersul pe jos este o activitate fizica naturala accesibila tuturor. Este singura activitate care pastreaza sanatatea fizica si mentala intr-o forma buna, la orice varsta. Usor de practicat, necostisitoare si fara riscuri, chiar pentru persoanele in varsta, mersul pe jos poate fi foarte bine integrat activitatilor cotidiene. Putem merge singuri sau in grup, in oras, la tara, pretutindeni. Mersul pe jos este la fel de eficace ca si joggingul (alergarea), in plus, este lipsit de riscurile la care este supus frecvent alergatorul neantrenat suficient (repercusiuni asupra coloanei vertebrale, ale talpii piciorului sau tendinite, entorse).
Trebuie remarcat ca mersul pe jos pune in actiune un mare numar de muschi, permite organismului sa se oxigeneze si sa se destinda, eliberand stresul. In timpul mersului pe jos puteti medita, puteti gandi, puteti gasi solutii noi la problemele nerezolvate etc. Mersul pe jos insotit de o alta persoana este un excelent mijloc de comunicare.
Mersul pe jos este un bun remediu impotriva insomniei si un stimulent al bunei dispozitii. Explicatia este simpla: buna dispozitie este rezultatul unei combinatii a mai multor factori fiziologici. In timpul unei activitati fizice de rezistenta (de lunga durata), creierul produce endorfina, hormonul care provoaca starea de buna-dispozitie si euforia. Efectele acestui hormon sunt similare morfinei, dar fara riscul dependentei. De aceea, nu ignorati recomandarea de a face miscare si de a desfasura activitati fizice, indiferent de varsta.
Avantajele mersului pe jos
• amelioreaza circulatia sanguina la nivelul membrelor inferioare, favorizand dezobturarea vaselor si formarea unor vase capilare noi; se recomanda in mod expres persoanelor care sufera de varice;
• favorizeaza starea de destindere, scaderea tensiunii arteriale (dupa un program de doua luni de mers pe jos, combinat cu tratament medicamentos), combate maladiile cardiovasculare si duce la reducerea greutatii corporale (daca e practicat frecvent si intr-un ritm rapid);
• amelioreaza functionarea inimii (mai ales forta si metabolismul fibrelor cardiace), aceasta devine mai puternica si apta sa reziste mai bine la stresul fizic si emotional;
• diminueaza riscul mortalitatii datorate maladiilor cardiovasculare; a merge pe jos in fiecare saptamana intre 10 si 20 km reduce acest risc cu 22%, intre 30-40 km cu 36%, intre 60-70 km cu 54%, iar daca mersul pe jos este mai mult de 100 km pe saptamana duce la o scadere a acestui factor de risc cu 70%;
• incetineste coagularea sangelui, scade nivelul de colesterol "rau", crescand nivelul de colesterol "bun", cu conditia, bineinteles, sa se adopte si o alimentatie de calitate;
• amelioreaza capacitatea respiratorie, in medie cu 10% dupa o saptamana de plimbari zilnice; aceasta asigura o mai buna oxigenare a intregului organism, si, implicit, o eficienta crescuta a activitatilor fizice si intelectuale ale vietii cotidiene;
• provoaca scaderea nivelului glicemiei, remediu ideal pentru diabetici; un program regulat de mers intr-un ritm mai rapid ii ajuta pe diabetici sa scada doza zilnica de insulina.

Despre sport si sanatate

Se stie ca epntru mentinerea unui corp sanatos este necesar sa faci minim 30 minute de gimnastica sau sport pe zi . Cati din noi o fac ramane de vazut. Oricum un lucru este cert , miscarea ne ajuta sa ne mentinem in forma. Asa ca voi prezenta in postarile ulterioare modalitati de a face miscare, cat mai placute.

MARUL

Marul

Botanistii au descoperit documente care atesta prezenta acestui fruct în Normandia, începând cu secolul al Xl-lea.

Indicatii

Consumul de mere duce la scaderea valorii colesterolului. Atunci când cercetatorii de la Universitatea din Toulouse au descoperit aceasta proprietate, mass-media a preluat aceasta informatie si a difuzat-o în toata lumea.

Dintr-un grup de 30 de subiecti voluntari, cu vârsta cuprinsa între 26 si 65 de ani, care au consumat câte trei mere zilnic, în câteva saptamâni 23 dintre acestia au prezentat o scadere cu 14% a colesterolemiei.
în paralel, experientele efectuate în Italia, Irlanda si Finlanda au dovedit ca mai mult de jumatate dintre consumatorii de mere prezentau o scadere a valorii colesterolului cu peste 10%.
Fiind cunoscut faptul ca o scadere de doar 1% a valorii colesterolului diminueaza cu 2% riscul infarctului miocardic, se poate deduce fara dificultate marea importanta a prezentei acestui fruct în alimentatia zilnica.
Continutul sau bogat în pectine, asociat cu alte substante, insuficient studiate deocamdata, explica puterea hipocolesterolemianta a acestui nutriment.

Dupa anumiti autori, aceste substante „necunoscute" ar fi: magneziu, calciu, cupru, vitamina C si fructoza; fiecare dintre aceste elemente, printr-un ansamblu de procese complexe, ar completa actiunea pectinelor.
Pectinele au si un rol esential în functionarea aparatului digestiv, reglând peristaltismul intestinal si absorbind deseurile si toxinele ca un burete. Din acest punct de vedere, marul ar putea preveni cancerul de colon.

Marul trebuie sa intre si în meniul hipertensivilor. Consumul regulat al acestui fruct protejeaza aparatul digestiv, datorita continutului sau bogat în vitamina A care, activând secretia stratului protector al mucoaselor (mucusul intestinal), previne ulcerul si dezinfecteaza intestinul.
Cura de mere este recomandata suferinzilor de guta si reumatism, precum si celor cu litiaza urinara. Acesti bolnavi pot încerca urmatoarea reteta: se taie doua sau trei felii de mere necuratate de coaja (spalate foarte bine sub jet de apa). Se fierb într-un litru de apa, timp de 15 minute. Se strecoara. Se beau trei cesti pâna seara. Acest tratament se face cel putin trei saptamâni si se reia de trei ori în cursul anului.
Cura de mere este indicata si persoanelor care sufera de colibaciloza, de astenie fizica si intelectuala si pentru a favoriza cresterea.

Chiar si fumatorii ar putea gasi în mar un ajutor nepretuit; A. Schoneck, în cartea sa „Marul cu o mie de întrebuintari", recomanda cura de trei zile pentru a renunta la fumat. In timpul acestui tratament, trebuie sa se manânce multe mere si sa se reduca din celelalte alimente. Dupa parerea autorului, acidul din mar reuseste sa elimine nicotina care s-a fixat pe intestinul fumatorului. Sub actiunea lui dezinfectanta, fumatorul resimte efecte neplacute, dar cura îi curata intestinul si îl dezobisnuieste de tutun.
Reteta urmatoare permite tratarea cistitei si obtinerea unei actiuni binefacatoare asupra ficatului si a rinichilor: se curata coaja a trei sau patru mere. Coaja se usuca în cuptor si apoi se piseaza pâna când se obtine o pulbere. Se pune o lingura din acest praf într-un castron cu apa clocotita si se lasa sa infuzeze 15 minute; se beau trei-patru cesti pe zi. Acest preparat este si un diuretic foarte eficient.
Cantitatea adecvata, pentru a nu supraîncarca organismul si a beneficia din plin de efectele terapeutice, este, în medie, de cinci mere pe zi.
Mentionam ca pentru a beneficia de toata puterea sa terapeutica, marul se manânca în întregime, cu coaja, cotor si sâmburi. Daca nu provine dintr-o cultura biologica, el va fi spalat cu grija la robinet.
Se întâmpla uneori ca marul sa aiba un mucegai de care trebuie sa va feriti, pentru ca poate fi vorba de patulina, o micotoxina ce poate provoca varsaturi. Daca zona acoperita de mucegai nu este prea întinsa, se îndeparteaza cu un cutit; în caz contrar, marul se arunca.
Calitatile enumerate pâna acum ar fi incomplete daca nu am mentiona proprietatile sale calmante. Intr-adevar, unele persoane care sufera de insomnii au marturisit ca si-au regasit somnul dupa o cura de trei saptamâni cu un pahar mare de suc de mere, baut chiar înainte de culcare.
Cura cu suc de mere va fi urmata mai ales pentru buna functionare a stomacului, dezinfectarea intestinului si protejarea de iritatii, pentru a drena si a stimula rinichii.

Uz extern

Stiati ca termenul „pomada" provine de la „mar" (pomme)? Anticii râdeau acest fruct si îl amestecau cu ulei sau cu untura, pentru a vindeca ranile. Astazi, aceasta medicatie este desueta.
Piele flasca, mâncarimi: se taie un mar în sferturi si se pune la fiert într-un sfert de litru de apa. Se lasa la racit si se aplica preparatul obtinut pe fata, timp de 25 minute.
Alta reteta: un mar ras se amesteca cu iaurt. Se aplica pe fata.
Masca hidratanta: un mar mare, o lingurita de smântâna proaspata si o lingurita de miere lichida. Se amesteca bine ingredientele si se aplica pe fata un strat gros. Se clateste dupa 20 de minute.